castelul-artelorÎncă de la nașterea orașului modern Turnu Severin, numit „oraș de negoț” și care s-a dezvoltat extrem de rapid în condițiile capitalismului, o problemă vitală pentru urbe, pentru locuitori, pentru instituții, pentru stabilimente economice, sociale și de sănătate și nu în ultimul rând pentru a proteja populația și construcțiile de eventualele incendii, era aceea a sursei de apă potabilă și industrială.
Au existat două mari idei ca soluții tehnice:

Forarea unor puțuri în diferite zone ale orașului sau adiacente lui.

  1. Pomparea apei din Dunăre, tratarea ei corespunzător și repomparea ei prin capilarele orașului. Încă din 1902 inginerul arhitect al orașului C.I. Gabrielescu sublinia într-un demers către Primărie că,, alimentarea cu apă a Severinului era o problemă vitală… ce năștea sarcini noi,,.
  2. În a doua jumătate a sec al XIX – lea aprovizionarea orașului cu apă se făcea anevoios, fiind prezenți sacagii care vindeau apa cu prețul de 5 bani cofa sau 15-20 de bani sacaua.

În 1893 Primăria a perfectat un împrumut de 1.000.000 de lei pentru săparea și exploatarea unor puțuri în sudul orașului. În același an se anticipa a fi forate cinci puțuri, reușindu-se construirea unui puț în Piața Radu Negru. O altă idee promovată a fost a unui rezervor central activat de un motor de vânt. Motorul a fost cumpărat de la firma Fridlaender din Viena. Evident, funcționa doar în zilele cu vânt. În 1904 un proiect mult mai ambițios costa 105.000 lei, apa fiind aspirată din puțurile forate printr-o pompă Washington, având un debit de 16 m.c./h. Soluția nu a fost viabilă.

Abia în 1907 se hotăra definitiv ca soluția de alimentare a orașului cu apă să fie sursa Dunării. Abia în 1909 opțiunea pentru varianta apei de Dunăre rămâne în picioare și pe proiectul alimentării cu apă a Severinului se găsește și semnătura marelui arhitec Anghel Saligny, de numee căruia se vor lega și alte lucrări excepționale. Valoarea proiectului de 1, 5 milioane lei în alimentarea cu apă de Dunăre, decantată, filtrată și sterilizată cu ajutorul ozonului era o soluție tehnică excepțională. Este momentul în care se anticipă construirea Castelului de Apă din beton armat (este printre primele construcții de acest gen din Europa) erau două rezervoare suprapuse cu o capacitate de 1025 m.c.. Autorul proiectului a fost inginerul Ilie Radu, un specialist de marcă. Întregul proiect era estimat la 1.400.000 lei.

Licitația corectă a fost câștigată de firma craioveană ,,Andreescu și Fiii,,. Deschiderea oficială a lucrărilor a avut loc la 17.10.1910 în prezența primului ministrului I.C. Brătianu, a miniștrilor Al. Constantinescu și V.Ghe. Morțun, ai Episcopului Ghenadie al Râmnicului – Noului Severin și a oficialităților locale.

Lucrările propriu-zise au început în 1911 cu o oarecare întîrziere la instalația de ozonizare care a intrat prin contract în sarcina societății ,, Compagne de l’Ozone” din Paris.

Cu mult peste 100.000 de vizitatori din țară și de pe mapamond au trăit clipe de neuitat admirând poziția și zestrea urbei de la Dunăre, fiind un loc de mare atracție turistică.

359 total views, 1 views today