Drobeta antică ctitorită la ordinul marelui împărat Traian, precum și a podului măestrit în mintea și fapta celui care a fost demiurgul Apolodor din Damasc – a fost și este o poartă de intrare în țară, o poartă larg deschisă pentru pătrunderea creștinismului peste aceste meleaguri. Retragerea armatei și administrației romane la sud de Dunăre la 271 e.n.a condus la o altă rivalitate dintre regatul maghiar și statul bulgar al Asăneștilor, ambele urmărind supunerea formațiunilor politice românești dintre Carpați și Dunăre. Astfel, ungurii au creat la 1230 Banatul de Severin – marcă de granițe care trebuia să apere regatul maghiar de la sud și est. Elementul principal de apărare era Cetatea Severinului. Cel dintâi Ban al Severinului a fost Luca amintit la 1233, fiind vasal al regelui maghiar. În 1241 Severinul este pustiit de marea invazie a tătarilor. Ca umare, la 1247, regele Ungariei Bella al IV-lea îi aduce aici pe cavalerii ioaniți (sau ospitalieri) intenție vădită în favoarea catolicismului.

cetatea-severinului

Domnul Țării Românești Basarab I obține o strălucită biruință împotriva oștirii maghiare. Între anii 1357-1364 Severinul este stăpânit de Nicolae Alexandru, între anii 1364-1376 de către Vladislav Vlaicu, acesta purtând și numele de Ban de Severin. El înființează la 1370 o Mitropolie la Severin iar între anii 1370-1374 a zidit Mânăstirea Vodița al cărei stareț a fost călugărul Nicodim. Luptele pentru Severin au fost continuate cu un succes schimbător. În 1385 Dan I învinge trupele maghiare și ia în stăpânire Severinul pe care-l va lăsa moștenire urmașului său de tron, Mircea cel Bătrân (1386-1418). Până la moartea marelui domnitor, Cetatea Severinului va aparține Țării Românești.

În fața primejdiei otomane regele Ungariei încredințează apărarea regatului Ungariei pe Dunăre lui Iancu de Hunedoara, care în 1448 va fi numit Ban al Severinului. Sistemul defensiv al lui Iancu de Hunedoara se baza pe cetățile Severin, Orșova și Mehadia. Ajuns guvernator și rege al Ungariei cu o carieră militară și politică strălucită Iancu de Hunedoara stabilește în Cetatea Severinului dispozitivul strategic de apărare a acestei părți a Europei. În cavalcada care sparge asediul Cetății Belgrad împresurată de turci, vașnicul domn român se îmbolnăvește de ciumă și moare în același an 1456 în tabăra de la Zemun. Este înmormântat la Alba Iulia, iar pe epitaful mormântului său sau dăltuit cuvintele : ,, S-a stins lumina lumii,, ca semn de recunoaștere a marelui comandant de oști și de apărător al creștinătății în această parte a Europei.

Turcii reiau atacurile furibunde asupra Cetății Severinului. Soliman Magnificul cucerește Belgradul la 1521. Pericolul era mare. În 1524 turcii cuceresc Cetatea Severinului, este ocupată Buda și Ungaria transformată în pașalâc turcesc.
Practic, după aproape 300 de ani de existență și lupte permanente, Severinul dispărea ca obiectiv militar lăsând în urma sa tradiția Băniei pentru teritoriul dintre Carpați, Dunăre și Olt.
La ordinul lui Soliman cetatea a fost demolată iar pietrele erau de folosință pentru construirea altor cetăți în sudul Dunării.

455 total views, 1 views today